dolce_vita
Christian Dior

Dolce Vita – Christian Dior

Data aparitiei: 1994

Categorie principală: parfum oriental lemnos

Note de vârf: crin, piersică, grapefruit, bergamot, trandafir şi cardamom
Note de mijloc: caisă, magnolie, crin, scorţişoara, heliotrop şi lemn de trandafir brazilian
Note de bază: lemn de santal, nucă de cocos, vanilie şi cedru
Longevitate: persistent
Sillage: moderat
Creatori: Pierre Bourdon si Maurice Roger

Sinopsis: Où sont les neiges d’antan?

dolce_vita
Fotografie: parfum din colecția personală © Lilith & Eva – Babylon Beauty

Desciere oficială: Dolce Vita, parfumul fericirii, evoca pofta de viaţă şi lipsa de griji a plimbărilor cu maşina decapotabilă pe riviera italiană. Acest parfum de o feminitate desăvârşită, cu note fructate şi florale vesele şi accente condimentate şi senzuale de cedru, întrupează spiritul Dior în toată splendoarea sa.

dolce_vita
Fotografie: parfum din colecția personală © Lilith & Eva – Babylon Beauty

Recunosc că îmi este extrem de greu să scriu această recenzie. Pe de o parte, licoarea pe care o găsiţi în prezent în parfumerii este atât de mutilată de lungul şir de reformulări nemiloase încât este doar o palidă, palidă fantomă a Dolce Vita-ului pe care îl iubeam. Am spus fantomă? Nici măcar, poate un spectru ar păstra o urmă din spiritul său, avem acum doar o apă colorată cu vanilină şi scorţişoară, cu persistenta efemeră a unui spray de corp.

Al doilea motiv este un pic mai complicat de explicat. Am numărat sticlele goale de Dolce Vita: sunt şapte.
Ca un fir roşu pe care am prins, de-a lungul multor ani, amintiri îngheţate în timp, frame-uri fotografice de viaţă. Evident, toate parfumurile au darul de a te conecta la amintiri (prin scurtături făcute de creierul reptilian) într-un mod automat, nefiltrat şi brutal. Dolce Vita însă este pentru mine, prin volumul strivitor de amintiri pe care le dezgroapă – unic. Deşi nu îl reneg, nu mă mai recunosc deloc în femeia care l-a purtat atâţia ani, amestecându-i dulceaţă cu fum de ţigară. În rarele momente în care îl port, îmi dă senzaţia neplăcută a unei haine vechi, de care sunt conştientă permanent, restricionandu-mi mişcările la fiecare gest. Nostalgia poate fi toxică, în anumite doze.

Obiectiv vorbind însă, dacă reuşiţi să vânaţi pe ebay o ediţie vintage a acestui parfum, cu siguranţă veţi cădea sub vraja lui. Cu un început efervescent, ca o şampanie cu caise care te ameţeşte cu promisiuni dulci, te duce mai departe cu unduiri de vanilie, cu pişcături iuti- condimentate de scorţişoară (parcă o simt “muşcătoare” aici, nu pudrat- gurmand- domesticita) spre baza lemnoasă şi răşinoasă în care se întrepătrunde santalul cremos cu un cedru uscat, ascuţit.

Ca o concluzie: “The Greek word for “return” is nostos. Algos means “suffering.” So, “nostalgia is the suffering caused by an unappeased yearning to return” – Milan Kundera

dolce_vita
Fotografie: parfum din colecția personală © Lilith & Eva – Babylon Beauty

La ce mă duce cu gândul? Yaël Naïm – Toxic

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *