Data aparitiei: 2006
Categorie principală: oriental floral
Note de vârf: iasomie, gardenie, ylang-ylang, bergamot, lămâie de Amalfi, mandarină, coacăze negre şi trufe
Note de mijloc: condimente, note fructate, lotus, orhidee, gardenie, iasomie şi ylang-ylang
Note de bază: vetiver, lemn de santal, paciuli, ambră, tămâie, vanilie, ciocolata mexicană şi mosc alb
Longevitate: foarte persistent
Sillage: enorm
Creator: Givaudan
Sinopsis: Je est un autre
Unul dintre cele mai interesante arhetipuri Jungiene este acela de “umbra” – acel aspect întunecat al personalităţii noastre, acea latură negativă – neacceptata şi negată, pe care încercăm să o ascundem atât de noi înşine cât şi de ceilalţi, acea oglindă neagră care ne reflectă înapoi adevărul, în locul imaginii idealizate a personalităţii pe care ne-am creat-o.
Umbra, făurită din toate gândurile, dorinţele, impulsurile şi emoţiile primare reprimate pentru că sunt considerate imorale şi de neconceput de condiţionarea socială în care am fost cu toţii modelaţi. Umbra pe care ne-o cărăm cu toţii, ascunsă, ca partea scufundată a icebergului, negând-o, necunoscând-o, nefiind conştienţi de zdrobitoarea ei gravitaţie, de puterea sa imensă, ea fiind fitilul ce aprinde cele mai multe conflicte la nivel psihologic.
“It is far harder to kill a phantom than a reality” spunea Virginia Wolf. Cum ar fi, că exerciţiu, să încerci o corporalizare a umbrei tale? O urăşti pentru că reprezinta tot ceea ce tu consideri a fi rău? Sau o urăşti pentru că este acea versiunea a ta liberă de orice condiţionări, de orice constrageri, acel tu care ţi-a fost prea frică să devii?
Cum îţi cunoşti umbra? Cum reuşeşti să priveşti, darămite să faci pace cu acest spectral doppelgänger? Emoţii primare reprimate, hmm, care ar fi primul simt folosit? Exact – mirosul.
E interesant acest parfum (dincolo de calităţile sale incontestabile despre care s-au scris deja mii de pagini) şi ca experiment social. Mulţi poartă acest parfum pentru că este “la modă”, le oferă acea primară nevoie de “a aparţine”, e comod să te torni, fără durerile modelarii, într-o formă gata creată. Destui – strâmbă din nas, comentând despre efectul de turmă pe care l-a creat acest parfum, si prin detasarea aceasta emfatică de “giga- contra elitisti” fiind în absolut aceeaşi categorie ca şi cei dintâi – paranteză – vedeţi mai jos genialul clip din Monty Phyton – Life of Brian
Există, desigur, destui oameni cu opinii normale, sincere, în acord şi armonie cu sine care iubesc sau urăsc acest parfum, fiecare cu motivele şi bagajul său emoţional olfactiv. Puţini însă dau din umeri, indiferent, “Black Orchid who“?
Ironic cumva, dezvăluim mai mult despre noi prin ceea ce urâm. Suntem ceea ce ne dezgustă? Ne-ar dezgusta un lucru, un miros, dacă nu ar fi cumva o reflexie a umbrei noastre? Ne-ar întărâta oare atât de mult un lucru dacă nu ar fi doar o oglindă?
Ca o concluzie – găsesc fascinant modul în care un lucru – fie el un miros, o culoare, un sunet, devine atât de polarizant. Cred că atunci ajunge cu adevărat la nivelul de artă – acel lucru care întoarce oglinzile spre noi, şi vrem să îl consumăm, să îl asimilăm, să îl înţelegem. Din ură sau iubire. Două feţe la fel de flămânde ale aceleiaşi monede.
Despre ce vorbeam mai sus- Monty Phyton – Life of Brian:
