Dolce Vita, de la Christian Dior este un parfum oriental lemnos, ce evoca pofta de viaţă şi lipsa de griji a plimbărilor cu maşina decapotabilă pe riviera italiană. Acest parfum de o feminitate desăvârşită, cu note fructate şi florale vesele şi accente condimentate şi senzuale de cedru, întrupează spiritul Dior în toată splendoarea sa. Cu un început efervescent, ca o şampanie cu caise care te ameţeşte cu promisiuni dulci, te duce mai departe cu unduiri de vanilie
Buchet de flori înfoiate -cica bujor şi trandafir- asta nu ştiu, mie îmi miroase a roz, puţin dulci, puţin acrisor-astringente florile astea, oricum proaspete, parcă acum le-ai rupt tulpina răsucind-o şi le-ai aşezat în vază mare, în faţa ferestrei deschise. Miroase şi perdeaua albă a săpun alb şi vara e încă rece, la început de vacanţă.
Melodia “What else is there” de la Royksopp desenează perfect a ce îmi miroase parfumul ăsta. Îl văd pe un personaj androgin, cu trăsături interiorizat-scandinave, plutind în noapte, într-un orăşel înconjurat de păduri twin-peaks-iene şi miros ozonic, de fulger alb.
Un parfum pastelat, piperat, cochet şi roz, cu un un buchet mare de bujori sifonaţi după ploaie, violete confiate şi şerbet de trandafiri, pe o bază moscata şi pufoasă.
Cu vâna orientală, de nectar gros în care se amestecă smirna, tămâie, lemn, ceva ierburi, ceva mieros, note pământoase şi trandafir, reuşeşte să se păstreze totuşi pudrat-uscat şi să fie perfect din toamnă până în primăvara călduţă.
