poison

Noaptea se lăsase rece şi tăioasă peste mica cetate cu străduţe şerpuitoare şi ziduri groase din piatră, de care vântul se izbea fără milă. De câteva săptămâni bune, aproape că se terminase orice fel de hrană. În ultimele zile şi rezervele de apă erau pe sfârşite. Oamenii aşteptau cu groază moartea, care se întrupa dureros şi lent, ca un schelet fantomatic, însă teribil de reală în fața ochilor lor hămesiți. Armata greco-asiriană, condusă de Holofern, tăiase orice drum şi sursă de apă. Asediul se îndrepta implacabil către punctul final, căci locuitorii ajunseseră deja la singura decizie posibilă, să capituleze, în încercarea disperată de a-și salva vieţile.