L’eau par Kenzo
Suspended floating on my imaginary forest lake, surrounded by impossibly perfect waterlilies, ripe fluffy peaches, frozen in time, still and endless like in an eternal summer vacation time-loop.
Majda Bekkali- Mon Nom est Rouge
Enter Mon Nom est Rouge: same as with Biggazzi’s images, you can freeze-frame this fragrance’s development at any second – and it’s still a picture-perfect example of a perfectly composed, bathed in the right kind of all-natural light, bright focus on the main player – intricate but never too much – artistic type of wizardry. And it punctuates, with red, the whole tender love affair between incense and spices.
Magie Noire, Partea 2, Death Begets Life
Partea a doua
Death begets life
A doua zi dimineaţă, Rafael se trezi devreme. Se gândi să facă o plimbare înainte de micul dejun, aşa că se îmbrăcă gros şi coborî către ieşire, însă atenţia îi fu furată de tablourile înşiruite de-a lungul holului. Contemplă cu admiraţie chipul Isabelei şi al surorii ei, încercând să descifreze care dintre cele două era ea, însă îşi dădu repede seama că era o încercare în absurd. Chipul care îi zâmbea în zeci de ipostaze era identic. Isabela şi Estela, parcă aşa se numea geamănă necunoscută, păreau nedespărţite. O viaţă întreagă de evenimente se înfăţişa cu toată bogăţia ei pe pânze. Două fetiţe râzând în leagăn, aplecate asupra aceleaşi cărţi, jucându-se cu acelaşi ursuleţ.
Magie Noire, Partea 3, Himera
Partea a treia
Himera
În seara aceea, cina fu la fel de exuberantă şi plină de alcool. Isabela era mai frumoasă ca oricând, purtând o rochie din catifea neagră, fără umeri. Nişte cercei cu smaralde îi scoteau în evidenţă focul verde al ochilor, de parcă tot arsenicul din lume ar fi explodat în ei. Rafael îi admiră pielea strălucitoare, fără nicio pată, albă şi catifelată.
– Ai avut ocazia să vizitezi mănăstirea? întrebă Manuel, care nu se afla la prima vizită la moşie.
– Nu am intrat, dar totul este absolut încântător, răspunse Rafael. Dar care sunt planurile tale, Eric, cu mănăstirea şi satul?
Magie Noire, Partea 1, In ars veritas
Poveste cu aroma de Magie Noire.
Partea 1, In ars veritas
Maşina urca anevoios, opintindu-se pe drumul abrupt şi pietruit grosolan. Lăsaseră de mult în spate şoseaua sinuoasă, dar largă, cu asfaltul ei perfect netezit, pe care roțile automobilului parcă se lipeau la viteză mai mare. Eric era un şofer bun, însă îi plăcea să conducă fără nicio grijă pentru respectarea vitezei legale şi goana lui nebunească, de câteva ore, către Pais Vasco, în Nordul Spaniei, pe drumuri pline de curbe şi mereu în ascensiune, îi dăduse în mai multe rânduri lui Rafael palpitaţii acute.
Sahara Noir, ulei pe pânză
Spaţiul închis în spatele ochilor lui adormiţi se înălța şi se adâncea pe verticală cu huruit de maşinării grele, scrâșnete metalice şi zornăit de lanţuri. Încet, se forma sub picioarele lui goale un material dur, rece, alcătuit din zeci de bucăţele multicolore, şlefuite şi strălucitoare, asemenea pieselor geometrice ale unui mozaic metalic. Fuzionate, cioburile metalice alcătuiau o placă greoaie și compactă, care se întindea înaintea lui tăcută ca lespedea unui mormânt. Un vânt uscat și fierbinte aducea de afară valuri de nisip, împrăștiindu-l în dezordine peste tot. În unele părți, îl așezase în grămăjoare cuminți și rotunjite, pe care, câteodată, le împrăștia dintr-o suflare.
Poison, o poveste de Hanukkah
Noaptea se lăsase rece şi tăioasă peste mica cetate cu străduţe şerpuitoare şi ziduri groase din piatră, de care vântul se izbea fără milă. De câteva săptămâni bune, aproape că se terminase orice fel de hrană. În ultimele zile şi rezervele de apă erau pe sfârşite. Oamenii aşteptau cu groază moartea, care se întrupa dureros şi lent, ca un schelet fantomatic, însă teribil de reală în fața ochilor lor hămesiți. Armata greco-asiriană, condusă de Holofern, tăiase orice drum şi sursă de apă. Asediul se îndrepta implacabil către punctul final, căci locuitorii ajunseseră deja la singura decizie posibilă, să capituleze, în încercarea disperată de a-și salva vieţile.
Poison – Dior
Mereu l-am asociat cu nuanţe de mov – indigo, cu cortine nemişcate şi grele de catifea, are ceva dens. Este un parfum polarizant- îl iubeşti ori îl deteşti.
Îl văd purtat şi de bărbaţi, cumva cred că e perfect pentru Dorian Gray.