Lira – Xerjoff

Data aparitiei: 2010

Categorie principală: aromatic fructat

Note de vârf: bergamot, portocala sângerie şi lavanda
Note de mijloc: iasomie, scorţişoară şi lemn dulce
Note de bază: mosc, vanilie şi caramel
Longevitate: foarte mare
Sillage: enorm
Creator: Chris Maurice

Sinopsis: “Let them eat cake”

“Îţi plac, Ioane, fetele? -Da! – Dar tu lor ? -Si ele mie”
Eh no, şi mie îmi plac dulciurile rău, da’ rău de tot (şi ele mie) doar că până acum un an nici nu îmi imaginam că o să vreau să dau o poală de bani să miros ca o napolitană. Mi se părea perfect valid ce spunea doamna Coco Chanel, că o femeie nu trebuie să miroase niciodată că un tufiş de trandafiri şi nici nu vreau să îmi amintesc ce ziceam eu despre femeile care aleg să miroase a prăjiturică. Om rău (eu).

Imaginaţi-vă cel mai dulce caramel scurs peste cea mai decadenta ciocolată în straturi, o budincă din care geme o vanilie din categoria grea, o floare de cremă cu unt şi scorţişoară aşezată peste crusta unei amandine crăpând sub greutatea linguriţei, prrrr, toate stinse cu un Santal de portocale roşii de Sicilia. Cu bucurie am aflat că mai există o soluţie (pe lângă bulimie). Cum folosesc încă roţile ajutătoare de începător în zona parfumeriei gurmande, am pornit cu prejudecăţi – crezând că majoritatea intra în categoria care încă nu îmi surâde – aceea a parfumurilor “prăjiturică” gen Angel – Mugler, La vie est belle – Lancome & ceata de cofetarie. Lira este în altă categorie, mie nu îmi miroase a parfum ci a DULCE, toată bucuria unei orgii culinare într-un puf (sau două sau trei sau zece) cu zero vinovăţie.

Cred că fiecare femeie, înainte să se apuce de un regim, trebuie să îşi pună în kit-ul motivaţional de supravieţuire măcar o fiolă mică din Lira. Merge şi L de la Lolita Lempicka (cu care seamana teribil de tare) … dar este ca si cum am compara un ecler în caserola de la Mega Image vs unul cu caramel sărat de la French Revolution.

La ce mă duce cu gândul?

Like: