Spaţiul închis în spatele ochilor lui adormiţi se înălța şi se adâncea pe verticală cu huruit de maşinării grele, scrâșnete metalice şi zornăit de lanţuri. Încet, se forma sub picioarele lui goale un material dur, rece, alcătuit din zeci de bucăţele multicolore, şlefuite şi strălucitoare, asemenea pieselor geometrice ale unui mozaic metalic. Fuzionate, cioburile metalice alcătuiau o placă greoaie și compactă, care se întindea înaintea lui tăcută ca lespedea unui mormânt. Un vânt uscat și fierbinte aducea de afară valuri de nisip, împrăștiindu-l în dezordine peste tot. În unele părți, îl așezase în grămăjoare cuminți și rotunjite, pe care, câteodată, le împrăștia dintr-o suflare.