Pure Poison – Dior

Data aparitiei: 2004

Categorie principală: floral alb

Note de vârf: portocală, mandarină siciliană, bergamotă şi iasomie
Note de mijloc: floare de portocal şi gardenie
Note de bază: lemn de santal, cedru şi ambră albă
Longevitate: persistent
Sillage: greu
Creatori: Carlos Benhaim, Olivier Polge, Dominique Ropion

Sinopsis: Flori albe & Crăiasa Zăpezii  

“Crăiasa Zăpezii l-a mai sărutat o dată pe Karl şi el a uitat de Gretchen, de bunică-sa şi de toţi cei de-acasă. / – De-acuma nu te mai sărut, a spus ea. Că dacă te mai sărut,  mori.”

Otrava pură miroase a ger năpraznic, genul de frig care acoperă cu cristale de uitare orice miros mai puternic, orice urmă de amintire, de agăţare de frânturi de culoare, pedepseşte orice ieşire din decorul alb, aplatizând implacabil, ca un tăvălug alb, topind totul în decorul alb, rămânând doar alb de zăpadă neîncepută.

Florile, albe şi ele, reci de îţi lipesc nările, sunt scufundate în azot lichid şi devin casabile, transparente, aseptice, spectre de flori de gheaţă, curat-sterile, până când ai senzaţia că ţi-ai scufundat capul într-un nor prăfos de detergent.

Frumuseţea parfumului vine însă dintr-o notă pulsandă de santal, de lemn neted strângând seva sub stratul sufocant de zăpadă otrăvită albă. Abia atingând granița percepţiei, apoi crescând în intensitate, cu puterea de a transfigura întreaga poţiune, scoţându-ţi parcă din inimă (sau nări) ciobul de oglinda din poveste, ca o insectă tresărind în chihlimbarul în care a fost captivă, parfumul se trezeşte şi te trezeşte.

Ca atunci când ieşi în ger şi, ridicându-ţi gulerul puloverului, inspiri propriul miros de piele caldă, roșie, alertă şi vie, şi îţi aminteşti, dincolo de cicatricile purpurii lăsate de cioburile amneziilor, cine eşti.

La ce mă duce cu gândul? Enya – Aniron

Like: