Black Cashmere – Donna Karan
Complicat, ezoteric, întunecat şi masculin, Black Cashmire este mirosul păstrat în redingota unui alchimist care se furişează în noapte pe străzile Pragăi.
Complicat, ezoteric, întunecat şi masculin, Black Cashmire este mirosul păstrat în redingota unui alchimist care se furişează în noapte pe străzile Pragăi.
Mereu l-am asociat cu nuanţe de mov – indigo, cu cortine nemişcate şi grele de catifea, are ceva dens. Este un parfum polarizant- îl iubeşti ori îl deteşti.
Îl văd purtat şi de bărbaţi, cumva cred că e perfect pentru Dorian Gray.
Dahlia Noir e un chypre pudrat-prafos puţin mai dificil de “îmblânzit”- eu speram la ceva mai “noir”, dar el este doar inabordabil de rece.
Are ceva de old-school-Hollywood
Opusul unui “coup de foudre” se transformă, încet-încet, în altceva
Miroase a firele de praf ridicate în soare, a nisip cald, a piaţa de condimente cu coşuri de fructe vărsate peste grămezile de cardamom şi piper.
Începe mentolat, camforat, tropical – o junglă ticsită cu frunze mari, uşor amărui, pline de sevă şi miros verde atât de puternic şi ascuţit încât par că sunt injectate cu o substanţă iredescentă, iradiantă
A venit din nou acea perioadă magică a anului, când întunericul se lasă devreme, frigul îndeamnă la ghemuirea în pături moi, cu un pahar în mână, dacă se poate în jurul flăcărilor şemineului sau direct cu nasul în calorifer. E toamnă, e din nou toamnă, razele soarelui cu dinți încearcă frenetice să străpungă negura cerului furtunos, atât de adâncă și lăptoasă încât pare a veni din alte tărâmuri, din vreo vale încețoșată a Highland-ului Scoției, şi numai ea, toamna, este vinovată de noua mea ispită.
Nu cunoşteam multe despre viaţa lui Alexander Mcqueen, dar de îndată ce a apărut documentarul am vrut neapărat să îl văd. Îmi amintesc mirarea mea când a devenit directorul creativ de la Givenchy: un britanic în Paris? Quelle horreur! Ce or spune francezii? Aveam câteva idei despre rochii somptuoase, prezentări de modă teatrale, extravagante, dar
Uşor impertinent – chiar ar merge numele Insolence-ului de la Guerlain şi în cazul ăsta – miroase a piper, a gumă de mestecat dulce (juicy fruit – ceva pe acolo) şi a vată de zahăr.
Boadicea este o odă adusă mierii. Perfect compusă, cu o aplecare asupra detaliilor demnă de un Hieronymus Bosch, pictând cu molecule de aromă o eternă grădină a desfătărilor lumeşti.