Data aparitiei: 2016
Categorie principală: floral
Note de vârf: bergamot şi aldehide
Note de mijloc: muşcată, trandafir, gardenie, floare de portocal, iasomie, frangipani, ylang-ylang, violetă şi garoafa
Note de bază: note verzi, cuişoare, cedru, vanilie şi mosc
Longevitate: mare
Sillage: moderat
Creator: Roja Dove
Sinopsis: “Karenine vechi si noi”
Îmi “încordasem” nările înainte să îl încerc pe piele, pregătindu-mă să fiu lovită de un “tren” olfactiv demn de numele Roja Dove (şi de experienţele mele anterioare -puţine dar intense) cu parfumurile acestei case – esenţe opulente, “larger than life”, cu preţuri exorbitante, care mă făceau mereu să îmi spun singură o glumă răsuflată: Roja este dpdv parfumistic precum cocaina din rezerva privată a lui Escobar, dacă îmi plac parfumurile lui, ce mă fac??? Cum revin eu la “berea cu lămâie” (adică mainstream şi nişa mea semi-softcore)?
Roja’s Karenina deci. Ce avem noi aici? Avem un tren da, doar că nu ne loveşte ci suntem înăuntru, într-un compartiment cochet şi gonim pe sine, alternând cadenţe grăbite de tudum-tudum cu şuieratul ascuţit al locomotivei. Geamul este deschis, intra cu viteză aerul rece, şuierând, amestecând particule de praf dansând în vârtejuri, fairydust strălucitor în soare, construind magic începutul acestui parfum care respira o nostalgie atât de densă că simţi nevoia să respiri mai rapid, pentru a alunga, sau (după caz) prelungi dulcea suferinţa vâscoasă a unei amintiri vechi, aproape uitate, pe care încerci să o recompui cu răbdare, ca pe un puzzle.
După începutul aldehidic rece (şi nu e doar metaforă, chiar simt că are o notă metalică chiar feroviară), închidem geamul şi ne fură atenţia un buchet imens de garofiţe proaspete ce reuşeşte să transforme aerul din interior, făcându-l verde, dar păstrând “softness”ul general şi te simţi ca şi cum ai purta ochelari de vedere ce reuşesc să aşeze peste realitate un un filtru de “bloom” ce dizolvă în lumină marginile obiectelor din jur.
Parfumuri face vârtejuri, alternând între note albastru -reci (violetă metalică) şi galben (zonele tropical – vanilate) si intre nostalgia dulceagă de copil bosumflat – si zone amarui-fiere-Karenin-iene, recompunând momentul în care inchizi ochii într-un tren ce goneşte spre mare, simţind soarele prin pleoapele închise.
“Esti geloasa?” intreaba un personaj intr-o comedie scrisa de Woody Allen. “Nooo”vine raspunsul. “Bine, poate doar un pic, un pic. Ca Medeea“. Asa intreb si eu. E potrivit numele pentru acest parfum? Este el Karenin-ian?
Este dens, floral, cu un aer modern atat prin alternantele sale rece-cald cat si prin-un iz usor medicinal-spicy. Se joaca doar de-a trecutul, nu este retro, nu imi pare o calatorie in timp, dar este un parfum- nostalgie-joc perfect compus. Poate era mai simplu “de dus” daca era o evadare. Asa este real. “So real”.
La ce mă duce cu gândul? Soundtrack, in tren, cu castile in urechi “Jeff Buckey – So real”
