Data aparitiei: 2005
Categorie principală: oriental lemnos
Note de vârf: bujor şi piper roz
Note de mijloc: trandafir şi ciclama
Note de bază: smirna, mosc, olibanum, muşchi şi paciuli
Longevitate: foarte persistent
Sillage: greu
Sinopsis: Parfum “bisericos” sacru la preț profan
Discontinuat, dar reapărut de un an în varianta Les Classiques Occitane, minunatul nu e foarte diferit de varianta pe care o iubesc din 2005 (poate doar putin-putin, în notele de vârf e ceva mai dulceag in varianta pe care o gasiti in prezent in magazine în sticla cu design minimalist)
Cum mă amuză descrierea “spiritual, dar nu religios”, tot aşa şi Iparie este mistic fără să fie bisericos-liturgic.
Cu vâna orientală, de nectar gros în care se amestecă smirna, tămâie, lemn, ceva ierburi, ceva mieros, note pământoase şi trandafir, reuşeşte să se păstreze totuşi pudrat-uscat şi să fie perfect din toamnă până în primăvara călduţă.
Bogat, colorat şi plin de nuanţe ca vocea unei Steve Nicks învârtindu-se înfăşurată într-unul din șalurile ei cu flori şi ciucuri.
Este periodic la reducere, deci dacă aveţi drum pe lângă un magazin L’occitane, încercați-l, pentru categoria sa de preț este imbatabil.
Disclaimer: Pentru cei “cu cer al gurii dedat cu mirodeniile“, obişnuiţi cu parfumurile de nişa hardcore orientale cu ingrediente de impecabilă calitate e foarte posibil (chiar probabil) ca parfumul de faţă să fie o manea olfactivă.
La ce mă duce cu gândul? Sting – A desert rose
