Începutul parfumului este floral şi vesel, condimentând cu piper roz un neroli proaspăt, apare si capul ciufulit al unui trandafir înfoiat şi dulceag şi o iasomie languroasa si adormita. Parfumul începe să toarcă, prinzând puteri spre notele de mijloc, cu note de cafea cu lapte, servită pe platouri de argint alături de dulciuri colorate, cu nuci caramelizate sparte in pumn
Rose Wood: un combo clasic de trandafir roşu oriental şi oud cuminte şi prezentabil . Mereu am crezut că dragostea parfu-Mistica are mai mari şanse să vină din acele note care îţi stârnesc groaza sau repulsia, acolo exista posibilitatea rezolvării unui conflict cu happy-end (mi-e martor trandafirul de care am fugit mâncând pământul până acum câţiva ani, având toate sechelele generaţiei mele sufocate de “trandafirii bulgăreşti” omniprezenţi în copilărie). Poate s-au văzut cazuri dar eu nu ştiu prea multe – să te îndrăgosteşti de o zonă olfactivă la care ai ridicat politicos din sprâncene, “mda, miroase plăcut” – momente rar soldate cu dureri în portofel. Fix la fel ca tonul prevestitor de … nimic cu care îşi încep adolescentele poveştile ce încep cu “pare băiat bun”.
Prima dată ochii mi-au fost furaţi de marketingul vesel, prietenos, proaspat si entuziast al casei Zoologist – o serie de schiţe alb-negru, ca nişte cărţi de vizită făcute într-un stil jucăuş antropomorf-kitsch-goth-post-ironic. Apoi, am aplaudat mesajul etic al brandului – toate parfumurile sunt cruely-free, nu conţin mosc sau alte produse de origine animală.
Mai mult Sweeny Todd decât bărbierul din Sevilia, Figaro e un chypre perfect unisex foarte vizual. Mai mult film musical decât opera, avem un parfum “montat” din secvenţe care se succed şi se întrepătrund – porneşte lamaios şi verde, pe drumul prin pădure striveşte sub tălpi nişte fructe coapte
Imaginaţi-vă cel mai dulce caramel scurs peste cea mai decadenta ciocolată în straturi, o budincă din care geme o vanilie din categoria grea, o floare de cremă cu unt şi scorţişoară aşezată peste crusta unei amandine crăpând sub greutatea linguriţei, prrrr, toate stinse cu un santal de portocale roşii de sicilia
Centrul Riojano din Madrid găzduiește expoziţia de fotografie Zapping Disconnection a braşovencei Nicoleta Lupu. Artista lucrează ca fotografă profesionistă de modă în Madrid, de mai mulţi ani. Alicia Viladomat, curatoarea expoziţiei şi nepoata poetei Pilar de Valderrama “Guiomar”, muza poetului Antonio Machado a comparat-o pe Nicoleta Lupu cu faimosul fotograf David LaChapelle, în ceea ce
O nouă expoziție de fotografie a româncei Nicoleta Lupu vernisată la Madrid Read More »
Un adevărat om renascentist, Filippo Sorcinelli este greu de aşezat într-o categorie: artist multilateral şi multifaţetat, cu lumini orbitoare şi umbre de care îţi fereşti privirea, muzician talentat, designer ce a pornit legenda LAVS (furnizor oficial de veşminte pontificale pentru Vatican) filantrop, fotograf, pictor, creator de parfumuri, un adevărat apostol al frumosului, în multiplele sale întrupări, adeseori contrastante.
Partea a doua
Death begets life
A doua zi dimineaţă, Rafael se trezi devreme. Se gândi să facă o plimbare înainte de micul dejun, aşa că se îmbrăcă gros şi coborî către ieşire, însă atenţia îi fu furată de tablourile înşiruite de-a lungul holului. Contemplă cu admiraţie chipul Isabelei şi al surorii ei, încercând să descifreze care dintre cele două era ea, însă îşi dădu repede seama că era o încercare în absurd. Chipul care îi zâmbea în zeci de ipostaze era identic. Isabela şi Estela, parcă aşa se numea geamănă necunoscută, păreau nedespărţite. O viaţă întreagă de evenimente se înfăţişa cu toată bogăţia ei pe pânze. Două fetiţe râzând în leagăn, aplecate asupra aceleaşi cărţi, jucându-se cu acelaşi ursuleţ.
Partea a treia
Himera
În seara aceea, cina fu la fel de exuberantă şi plină de alcool. Isabela era mai frumoasă ca oricând, purtând o rochie din catifea neagră, fără umeri. Nişte cercei cu smaralde îi scoteau în evidenţă focul verde al ochilor, de parcă tot arsenicul din lume ar fi explodat în ei. Rafael îi admiră pielea strălucitoare, fără nicio pată, albă şi catifelată.
– Ai avut ocazia să vizitezi mănăstirea? întrebă Manuel, care nu se afla la prima vizită la moşie.
– Nu am intrat, dar totul este absolut încântător, răspunse Rafael. Dar care sunt planurile tale, Eric, cu mănăstirea şi satul?
Poveste cu aroma de Magie Noire.
Partea 1, In ars veritas
Maşina urca anevoios, opintindu-se pe drumul abrupt şi pietruit grosolan. Lăsaseră de mult în spate şoseaua sinuoasă, dar largă, cu asfaltul ei perfect netezit, pe care roțile automobilului parcă se lipeau la viteză mai mare. Eric era un şofer bun, însă îi plăcea să conducă fără nicio grijă pentru respectarea vitezei legale şi goana lui nebunească, de câteva ore, către Pais Vasco, în Nordul Spaniei, pe drumuri pline de curbe şi mereu în ascensiune, îi dăduse în mai multe rânduri lui Rafael palpitaţii acute.
