Data aparitiei: 2017
Categorie principală: oriental vanilat
Note de vârf: bergamot, neroli şi piper roz;
Note de mijloc: trandafir, iasomie, floare de portocal, cafea şi alune
Note de bază: lemn ambrat, vanilie, ambroxan şi mosc
Longevitate: moderată
Sillage: moderat
Creator: Luca Maffei
Sinopsis: Sinceritatea maştilor
Legenda Carthusia: “În 1380, pentru a sarbatori vizita reginei Giovanna în Capri, părintele mănăstirii Carthusia a cules un buchet din cele mai frumoase flori de pe insulă. Florile au rămas în vază trei zile, dar pe când se pregătea să le arunce, părintele a observat că in locul mirosului clasic, statut, de flori moarte, apa căpătase un parfum misterios, plăcut, necunoscut. Aşa că a mers la părintele alchimist, care a descoperit floarea ce a dat parfumul necunoscut: garoafa sălbatică de pe insula Capri. Această apă a fost primul parfum de Capri.
Apoi, în 1948 stareţul mănăstirii a descoperit vechile formule ale parfumului – şi primind permisiunea Papei, le-a prezentat unui chimist din Torino care a pus bazele unuia dintre cele mai mici laboratoare din lume, laborator ce va deveni cunoscut sub numele de Carthusia.
Tradiţia preparării este continuată şi în zilele noastre, producţia limitată a laboratorului se mândreşte că foloseşte aceleaşi metode că acum sute de ani. Toate preparatele sunt fabricate din materie primă de înaltă calitate iar produsele finite sunt ambalate manual.
Logo-ul casei, inspirat din dragostea pentru artă şi natura, a fost creat în 1948 de pictorul Mario Labocceta şi înfăţişează o “sirenă floare” care evoca atmosfera suprarealistă şi încărcătura mitologică a insulei Capri. Toate parfumurile Carthusia au o legătură ascunsă, dar indivizibilă, cu Insula Capri.” (traducere de pe situl www.carthusia.it)
Măştile ne-au însoţit de-a lungul istoriei, fiind parte integrantă a ritualurilor noastre, folosite de preoţi, şamani, actori şi acoperind un spectru larg de nevoi sacre şi profane. Mai aproape de zilele noastre, carnavalul de la Veneţia (unul dintre cele mai spectaculoase evenimente ce îşi are originea tot într-un rit la fel de vechi ca umanitatea: ritualurile ancestrale de trecere de la iarnă la primăvară) a adăugat noi semnificaţii ludice măştilor. Folosite pentru păstrarea anonimatului, participanţii la carnaval puteau să îşi asume noi identităţi, bucurându-se de libertăţi nesperate (fără teama de a fi recunoscuţi, fără constrângerea de a avea o conduită conform rigorilor sociale şi rangului)
Masca desenată de artistul napoletan Lello Esposito este o “Pulcinella” – duala, histrionică, caracterizată de schimbări neaşteptate şi bruşte ale stării de spirit:
Începutul parfumului este floral şi vesel, condimentând cu piper roz un neroli proaspăt, apare si capul ciufulit al unui trandafir înfoiat şi dulceag şi o iasomie languroasă si adormită. Parfumul începe să toarcă, prinzând puteri spre notele de mijloc, cu note de cafea cu lapte, servită pe platouri de argint alături de dulciuri colorate, cu nuci caramelizate sparte in pumn, presărate din plin deasupra. Peste toate, sau mai bine spus – printe toate notele – se insinuează un iz marin, o promisiune a unei mari idealizate – ca senzaţia nisipului sub tălpi ( în amintiri, iarna, când eşti răcit). Este un parfum care te înveseleşte, reuste să îţi aşeze o mască dulceagă, ca amintirea unei vacanţe – pe care dacă o porţi suficient – începi să o şi crezi.
Precum Pulcinella – parfumul se joacă între notele florale şi cele gurmande, având un aer tare familiar şi ludic – este ca o amintire care stă pe buza memoriei, fără a-i trece însă pragul, dar făcându-te să zâmbeşti.
La ce mă duce cu gândul?
