Data aparitiei: 1994
Categorie principală: parfum oriental lemnos
Note de vârf: crin, piersică, grapefruit, bergamot, trandafir şi cardamom
Note de mijloc: caisă, magnolie, crin, scorţişoara, heliotrop şi lemn de trandafir brazilian
Note de bază: lemn de santal, nucă de cocos, vanilie şi cedru
Longevitate: persistent
Sillage: moderat
Creatori: Pierre Bourdon si Maurice Roger
Sinopsis: Où sont les neiges d’antan?
Desciere oficială: Dolce Vita, parfumul fericirii, evoca pofta de viaţă şi lipsa de griji a plimbărilor cu maşina decapotabilă pe riviera italiană. Acest parfum de o feminitate desăvârşită, cu note fructate şi florale vesele şi accente condimentate şi senzuale de cedru, întrupează spiritul Dior în toată splendoarea sa.
Recunosc că îmi este extrem de greu să scriu această recenzie. Pe de o parte, licoarea pe care o găsiţi în prezent în parfumerii este atât de mutilată de lungul şir de reformulări nemiloase încât este doar o palidă, palidă fantomă a Dolce Vita-ului pe care îl iubeam. Am spus fantomă? Nici măcar, poate un spectru ar păstra o urmă din spiritul său, avem acum doar o apă colorată cu vanilină şi scorţişoară, cu persistenta efemeră a unui spray de corp.
Al doilea motiv este un pic mai complicat de explicat. Am numărat sticlele goale de Dolce Vita: sunt şapte.
Ca un fir roşu pe care am prins, de-a lungul multor ani, amintiri îngheţate în timp, frame-uri fotografice de viaţă. Evident, toate parfumurile au darul de a te conecta la amintiri (prin scurtături făcute de creierul reptilian) într-un mod automat, nefiltrat şi brutal. Dolce Vita însă este pentru mine, prin volumul strivitor de amintiri pe care le dezgroapă – unic. Deşi nu îl reneg, nu mă mai recunosc deloc în femeia care l-a purtat atâţia ani, amestecându-i dulceaţă cu fum de ţigară. În rarele momente în care îl port, îmi dă senzaţia neplăcută a unei haine vechi, de care sunt conştientă permanent, restricionandu-mi mişcările la fiecare gest. Nostalgia poate fi toxică, în anumite doze.
Obiectiv vorbind însă, dacă reuşiţi să vânaţi pe ebay o ediţie vintage a acestui parfum, cu siguranţă veţi cădea sub vraja lui. Cu un început efervescent, ca o şampanie cu caise care te ameţeşte cu promisiuni dulci, te duce mai departe cu unduiri de vanilie, cu pişcături iuti- condimentate de scorţişoară (parcă o simt “muşcătoare” aici, nu pudrat- gurmand- domesticita) spre baza lemnoasă şi răşinoasă în care se întrepătrunde santalul cremos cu un cedru uscat, ascuţit.
Ca o concluzie: “The Greek word for “return” is nostos. Algos means “suffering.” So, “nostalgia is the suffering caused by an unappeased yearning to return” – Milan Kundera
