Aura – Mugler
Începe mentolat, camforat, tropical – o junglă ticsită cu frunze mari, uşor amărui, pline de sevă şi miros verde atât de puternic şi ascuţit încât par că sunt injectate cu o substanţă iredescentă, iradiantă
Începe mentolat, camforat, tropical – o junglă ticsită cu frunze mari, uşor amărui, pline de sevă şi miros verde atât de puternic şi ascuţit încât par că sunt injectate cu o substanţă iredescentă, iradiantă
Uşor impertinent – chiar ar merge numele Insolence-ului de la Guerlain şi în cazul ăsta – miroase a piper, a gumă de mestecat dulce (juicy fruit – ceva pe acolo) şi a vată de zahăr.
Boadicea este o odă adusă mierii. Perfect compusă, cu o aplecare asupra detaliilor demnă de un Hieronymus Bosch, pictând cu molecule de aromă o eternă grădină a desfătărilor lumeşti.
Buchet de flori înfoiate -cica bujor şi trandafir- asta nu ştiu, mie îmi miroase a roz, puţin dulci, puţin acrisor-astringente florile astea, oricum proaspete, parcă acum le-ai rupt tulpina răsucind-o şi le-ai aşezat în vază mare, în faţa ferestrei deschise. Miroase şi perdeaua albă a săpun alb şi vara e încă rece, la început de vacanţă.
Melodia “What else is there” de la Royksopp desenează perfect a ce îmi miroase parfumul ăsta. Îl văd pe un personaj androgin, cu trăsături interiorizat-scandinave, plutind în noapte, într-un orăşel înconjurat de păduri twin-peaks-iene şi miros ozonic, de fulger alb.
Data aparitiei: 2016 Categorie principală: lemnos floral moscat Note de vârf: trabdafir bulgaresc, iasomie și floare de portocal Note de mijloc: mosc Note de bază: vetiver, cedru, cumarina și paciuli Longevitate: persistent Sillage: moderat Creator: Aurelien Guichard Sinopsis: Poate vrei sa mirosi a cabină de machiaj Aţi văzut cu siguranţă (măcar pe youtube dacă nu în realitate), cum …
Un parfum pastelat, piperat, cochet şi roz, cu un un buchet mare de bujori sifonaţi după ploaie, violete confiate şi şerbet de trandafiri, pe o bază moscata şi pufoasă.
Unul dintre cele mai interesante arhetipuri Jungiene este acela de “umbra” – acel aspect întunecat al personalităţii noastre, acea latură negativă – neacceptata şi negată, pe care încercăm să o ascundem atât de noi înşine cât şi de ceilalţi.
Miroase a ger năpraznic, genul de frig care acoperă cu cristale de uitare orice miros mai puternic, orice urmă de amintire, de agăţare de frânturi de culoare, pedepseşte orice ieşire din decorul alb, aplatizând implacabil, ca un tăvălug alb, topind totul în decorul alb, rămânând doar alb de zăpadă neîncepută.
Cu vâna orientală, de nectar gros în care se amestecă smirna, tămâie, lemn, ceva ierburi, ceva mieros, note pământoase şi trandafir, reuşeşte să se păstreze totuşi pudrat-uscat şi să fie perfect din toamnă până în primăvara călduţă.